Un pescar a tras de un fir și a scos din noroi un obiect cu o formă foarte ciudată: când a curățat descoperirea de noroi, a rămas șocat să înțeleagă ce era 😱😨
Pescarul a ajuns la mal devreme dimineața, așa cum făcea aproape în fiecare sâmbătă. Cerul era deja senin, dar se simțeau încă urmele furtunii de ieri. Noaptea trecută a căzut o ploaie torențială, vântul bătea valurile direct către mal, iar marea a aruncat pe uscat o mulțime de gunoi: bucăți de lemn, alge, sticle de plastic și niște fier ruginit.
Bărbatul mergea încet prin noroiul ud cu cizme de cauciuc, căutând un loc unde să-și așeze linia de pescuit. Îi plăcea să pescuiască în liniște, așa că alegea mereu locuri departe de oameni.
Atunci a observat un detaliu ciudat. Din noroiul gros ieșea un fir subțire.
La început a vrut să treacă pe lângă el. După o furtună, astfel de obiecte sunt peste tot pe mal. Dar ceva la acest fir i s-a părut ciudat. Ieșea aproape vertical, ca și cum ar fi fost legat de ceva.
Bărbatul s-a apropiat, s-a aplecat și a încercat să tragă de el cu degetele.
Firul nu ceda.
Atunci l-a apucat cu ambele mâini și a tras mai tare. Pământul din jur s-a mișcat, dar descoperirea părea prinsă cu tărie în noroi.
—Ce naiba e asta… —murmură, împingând picioarele mai adânc în pământul lipicios.
A tras din nou. Mai întâi încet, apoi mai tare. Noroiul trăgea obiectul înapoi, parcă nu voia să-l lase. Bărbatul simțea cum firul îi tăia palmele prin mănuși. De câteva ori s-a gândit să renunțe, dar curiozitatea nu-l lăsa.
Legăna firul dintr-o parte în alta, trăgând scurt, și uneori se oprea ca să tragă aer în piept.
În cele din urmă, pământul a scos un sunet surd și mlăștinos. Ceva greu începea să iasă încet din noroi.
Bărbatul a tras ultima dată și descoperirea a ieșit în sfârșit. Abia a reușit să o țină, ca să nu cadă înapoi în nămol.
Obiectul avea o formă ciudată.
Toată suprafața era acoperită de noroi gros, deci era imposibil de înțeles ce era. Forma era rotunjită, cu unele colțuri, și asta a făcut ca cele mai neplăcute gânduri să apară în mintea lui.
Bărbatul a simțit un fior pe spate.
—Sper să nu fie… —s-a gândit și a decis imediat să ducă descoperirea la apă.
S-a apropiat de mare și a început să curețe cu grijă noroiul. Valurile loveau obiectul în timp ce el freca lutul lipicios cu mâinile, încercând să vadă ce anume scoate din pământ. Și când pescarul a realizat ce era exact, a rămas blocat de surpriză 😱😲 Continuarea poveștii poate fi găsită în primul comentariu 👇👇
Mai întâi a apărut o suprafață netedă. Apoi conturul nasului. Apoi buzele. Bărbatul a rămas nemișcat.
Puțin mai mult noroi a fost curățat de pe suprafață, și din apă l-a privit un chip familiar cu bucle de piatră.
S-a ridicat brusc și s-a uitat la descoperire. Era capul statuii lui Aleksandr Pușkin.
Câteva secunde a rămas pur și simplu nemișcat și tăcut. Cu un minut înainte i se părea că a scos ceva criminal din noroi și deja se gândise să sune la poliție.
Acum, însă, i se părea chiar amuzant.
Cineva, cel mai probabil, aruncase statuia veche în mare, iar furtuna din noapte doar a readus capul scriitorului la mal.
