Soțul și-a abandonat soția însărcinată singură în pădure, sperând să scape de ea și să pună mâna pe banii ei. Când s-a lăsat noaptea, din adâncul pădurii a ieșit un lup uriaș, iar ceea ce s-a întâmplat apoi a fost îngrozitor… 😱
— Te rog, nu mă lăsa aici… Mă doare… Nu voi putea ieși singură de aici…
Alina, însărcinată și ținându-și burta uriașă cu ambele mâini, s-a ridicat cu greu de pe pământul ud și a făcut câțiva pași nesiguri spre mașină. Fața îi era palidă, lacrimile îi curgeau pe obraji, iar vocea îi tremura atât de tare încât cuvintele abia se puteau înțelege.
Soțul ei nici măcar nu a privit-o în ochi.
— Termină cu teatrul ăsta. Este vina ta. Stai puțin aici, calmează-te și vei găsi tu cumva drumul până la șosea.
— Aici este pădure… Se întunecă deja… Te rog, nu pleca…
Ea a întins mâna spre el, dar el a trântit brusc ușa mașinii. O secundă mai târziu, motorul a urlat, roțile au stropit-o cu noroi, iar mașina a început să se îndepărteze încet.
Alina a alergat după el câteva secunde, atât cât îi permiteau puterile.
— Întoarce-te! Te rog! Pentru copil!
Dar luminile roșii au devenit din ce în ce mai mici, până când au dispărut complet după curba drumului forestier.
A rămas singură.
În jurul ei era o liniște atât de profundă încât se auzea cum vântul mișca vârfurile brazilor. Undeva departe a strigat o pasăre, apoi liniștea înfricoșătoare s-a așternut din nou.
Femeia s-a lăsat încet lângă un copac căzut și și-a acoperit fața cu mâinile. În sfârșit, a înțeles adevărul teribil.
În ultimele luni, soțul ei o întreba mereu despre documente, era interesat de conturile ei, o convingea să îi facă o procură și să transfere o parte din moștenire într-un cont comun.
După moartea părinților, Alina primise o sumă mare de bani și o casă imensă, iar acum totul se lega într-o imagine înspăimântătoare.
El nu intenționa să o salveze.
O adusese intenționat în acel loc izolat, sperând că nimeni nu va afla vreodată ce se întâmplase acolo.
Dacă ea ar fi murit, copilul nu s-ar fi născut, iar el ar fi fost singura persoană care putea revendica o parte din averea ei.
Gândul acesta i-a înghețat sângele în vene.
A încercat să sune la serviciul de urgență, dar telefonul afișa un singur mesaj: „Fără semnal”.
Se întuneca rapid. Frigul îi pătrundea prin haine, picioarele îi tremurau de oboseală, iar burta era cuprinsă tot mai des de spasme dureroase.
Deodată, undeva printre copaci, s-a auzit trosnetul unei crengi uscate.
Alina și-a ridicat brusc capul. A încremenit. Printre trunchiuri a apărut o siluetă uriașă și întunecată. Apoi încă un pas. Și încă unul.
Din întunericul pădurii a ieșit încet un lup negru uriaș.
Era mult mai mare decât toți lupii pe care îi văzuse vreodată în fotografii. Blana lui deasă părea aproape neagră, iar ochii săi chihlimbarii nu se desprindeau de femeie.
Alina a încetat să mai respire.
Știa că nu trebuie să facă mișcări bruște, dar corpul ei a început să tremure singur.
— Nu te apropia… Te rog… — a șoptit ea abia auzit.
Lupul a mai făcut un pas. Apoi încă unul. Distanța dintre ei se micșora.
Femeia și-a înconjurat burta cu brațele, ca și cum și-ar fi putut proteja copilul cu propriul trup.
Lacrimile îi curgeau pe față.
Dar, deodată, animalul s-a oprit la doar câțiva metri de ea, iar apoi s-a întâmplat ceva îngrozitor 😲😳
A doua parte a poveștii noastre o puteți găsi în primul comentariu 👇👇
Lupul și-a ridicat capul, s-a uitat atent undeva în spatele ei și a început brusc să mârâie puternic și prelung.
Alina nu mai auzise niciodată un asemenea sunet.
Câteva secunde mai târziu, din desiș s-a auzit trosnetul greu al crengilor. Ea și-a întors încet capul. Din întuneric ieșea un urs brun uriaș. Prădătorul venea direct spre ea.
Atunci femeia a înțeles de ce lupul nu o atacase. Nu se uita la ea.
Se uita la urs.
În clipa următoare, lupul s-a aruncat înainte.
Pădurea a fost cuprinsă de urlete, mârâituri și zgomotul crengilor rupte. Alina s-a lipit de pământ, acoperindu-și capul cu mâinile.
Nu a văzut lupta, doar a auzit loviturile puternice, mârâiturile teribile și a simțit cum pământul tremura.
Totul s-a liniștit la fel de brusc cum începuse.
A trecut aproape un minut.
Apoi, din întuneric, a ieșit încet același lup.
Avea urme de sânge pe blană, dar s-a apropiat sigur de femeie și, surprinzător, s-a așezat lângă ea.
Nu mârâia. Nu își arăta colții. Pur și simplu o privea.
Apoi și-a întors capul spre drumul forestier și a făcut câțiva pași, ca și cum o invita să îl urmeze.
Alina nu a putut lua o decizie mult timp, dar nu avea altă cale.
S-a ridicat și a mers încet după el.
Lupul a mers mereu înaintea ei, oprindu-se uneori și așteptând până când ea îl ajungea.
Au continuat așa aproape o oră. Deodată, în fața lor au apărut niște lumini.
Era un mic punct forestier.
Când femeia a ieșit spre oameni, lupul s-a oprit la marginea pădurii. Un pădurar a alergat spre Alina, a ajutat-o să se așeze și a chemat imediat ambulanța.
Când bărbatul s-a întors să arate unde era animalul, la marginea pădurii nu mai era nimeni.
Câteva zile mai târziu, poliția l-a arestat pe soț.
S-a dovedit că camerele de supraveghere de la o benzinărie au surprins cum el studiase dinainte traseul către pădurea pustie, iar în telefonul lui au găsit conversații cu amanta lui, în care scrisese o singură frază:
„După această călătorie, toți banii vor fi în sfârșit ai mei.”
Instanța l-a trimis la închisoare pentru mulți ani.
Alina a născut cu bine un băiețel sănătos.
