„Mă duc la o femeie tânără și frumoasă, iar tu nu mai contezi pentru mine”, a declarat soțul la masa festivă, încercând să-și umilească soția în fața tuturor rudelor; răspunsul soției i-a lăsat pe toți șocați 😨😱
Victor era sigur că acea seară va fi începutul noii sale vieți.
Stătea la masă ca un stăpân, cu un pahar în mână și un zâmbet satisfăcut. Lângă el, mama și sora lui. Mama îl privea cu mândrie, ca și cum ar fi fost un erou, iar sora îi verifica telefonul din când în când, făcând pe indiferenta, dar de fapt îi urmărea fiecare gest.
În buzunarul lui Victor era telefonul. Acolo erau mesaje de la o altă femeie — tânără, îndrăzneață, care îi promitea „sentimente adevărate”. În mintea lui, își luase deja rămas bun de la soție. O ștersese din viața lui.
Soția stătea lângă fereastră. Nu se așezase.
Apartamentul mirosea a rață la cuptor și a parfumuri grele ale soacrei. Aerul era dens, lipicios, ca înainte de furtună. Soția simțea cum totul se strânge în interior, dar fața îi rămânea calmă. De mult înțelesese că acea seară era un spectacol.
Victor râdea tare și exagerat. Bea whisky scump și povestea aceeași istorie pe care soția o auzise de zeci de ori. Apoi a bătut cu palma pe masă și a spus:
—Ce stai acolo? Toarnă vin.
A făcut cu ochiul mamei. Aceasta a oftat imediat, prefăcându-se compătimitoare:
—Săracul băiat… Cum duci totul pe umerii tăi.
Sora a răsuflat ironic și și-a făcut un selfie cu masa în fundal.
Victor s-a ridicat. Și-a aranjat sacoul. A bătut cu furculița în pahar. Toți s-au făcut liniște.
A început să vorbească cu o voce moale, aproape dulce. A povestit ce cadouri le cumpărase mamei și surorii. A reamintit cine aduce banii, cine plătește, cine decide.
Apoi s-a uitat la soția lui. Privirea era rece. Străină.
—Nu mai pot așa, — a spus el. — Sunt obosit. Voi cere divorțul.
A făcut o pauză și a adăugat, ca și cum s-ar fi bucurat de moment:
—Am pe altcineva. Tânără. Plină de viață. Plecăm curând în Bali. Familia mea aprobă alegerea mea. Tu nu mai ești nimic pentru mine.
Liniștea devenise asurzitoare. Se auzea zumzetul frigiderului.
—Apartamentul ți-l las, dacă vrei, — a spus Victor, ca și cum ar fi făcut o mare favoare.
Soția s-a apropiat în liniște de masă. Și-a turnat șampanie. A băut și a început să vorbească. Răspunsul ei a distrus pe toți cei din casă 😱😨
—Perfect, — a spus ea.
Victor s-a pierdut complet. Mama a suspinat ușurată.
—Atunci și eu mă voi debarasa de ce e inutil, — a continuat soția cu voce calmă. — Casa este a mea. Mașina este a mea.
S-a uitat direct la Victor.
—Și afacerea, dacă ai uitat, este tot pe numele meu. Tu însuți ai pus totul pe numele meu, ca să nu te deranjeze fiscul. Îți amintești?
Sora a ridicat brusc capul. Soacra s-a făcut palidă.
—Deci acum, — a continuat ea — nu mai ai nimic.
Camera s-a făcut atât de liniștită încât se auzea tic-tacul ceasului.
Soția s-a apropiat de ușă.
—Și acum, toți afară din casa mea. Chiar acum.
—Ești nebună?! — a sărit Victor.
Ea a deschis ușa larg.
—Aveți exact două minute. Apoi sun la poliție.
Soacra a țipat, sora s-a apucat să-și adune lucrurile. Soția lua jachete, paltoane, genți și le arunca în hol.
—Mai repede. — vocea era rece. — Aici nu mai sunteți nimeni.
Victor a fost împins ultimul. Ușa s-a trântit. Lacătul a făcut clic.
