În vestiar, soldații au început să râdă și să își bată joc de noua fată, dar imediat ce au intrat în sala de antrenament, au înțeles cu groază cine era, de fapt, acea fată 😱😨
În acea zi, vestiarul era, ca de obicei, zgomotos. Dulapurile metalice se trânteau, cineva râdea, băieții discutau cu voce tare despre antrenament. Totul decurgea normal, până când ea a apărut în ușă.
Noua soldată.
Fata a intrat calm, fără mișcări inutile, ca și cum nu îi păsa cine se uita la ea. Purta o uniformă militară obișnuită, fără nimic deosebit. Părul era strâns îngrijit, chipul liniștit, fără emoții. Nu se uita în jur, nu încerca să vorbească cu nimeni. Pur și simplu s-a apropiat de bancă, și-a lăsat geanta și a început să se schimbe.
Dar apariția ei nu a trecut neobservată.
La început s-a auzit un chicotit. Apoi încă unul. În câteva secunde, mai mulți băieți se uitau deja deschis la ea, își schimbau priviri și zâmbeau batjocoritor. Unul dintre ei nu a rezistat și s-a apropiat.
— Hei, nu cumva ai greșit locul? — a spus el ironic.
— Ce caută o frumusețe ca tine aici?
Altul a continuat imediat:
— Nu ți-e frică să fii singură printre noi? Aici nu e loc pentru așa ceva…
Un al treilea s-a apropiat aproape de tot, privindu-o din cap până în picioare.
— De mult n-am mai avut fete pe aici. Ne era dor.
Râdeau, se întrerupeau unii pe alții, făceau glume proaste și neplăcute. Unul chiar a întins mâna spre părul ei.
— Păcat când o să te radă complet…
Dar fata nu a reacționat.
Stătea liniștită, își lega șireturile, își aranja uniforma, de parcă nu auzea niciun cuvânt. Nici frică, nici iritare — doar o liniște rece.
Acest lucru îi enerva și mai tare.
Când a terminat și s-a ridicat să plece, trei soldați i-au blocat drumul. În vestiar s-a făcut liniște. Ceilalți priveau cu interes.
— Unde te grăbești? — a întrebat unul cu un zâmbet batjocoritor.
— Ți-e frică de noi?
Altul s-a aplecat puțin mai aproape:
— Dacă îți e frică de noi, ce vei face mai departe?
Ea și-a ridicat capul și i-a privit direct pentru prima dată. În privirea ei nu exista nici cea mai mică urmă de ezitare.
— Dați-vă la o parte și lăsați-mă să trec — a spus calm, dar cu un ton care făcea aerul mai greu. — Altfel o să regretați foarte mult.
Băieții s-au uitat unii la alții și au râs.
— Și ce ne vei face?
Ea a înclinat ușor capul și a răspuns încet:
— O să vedeți curând.
Totuși, s-au dat la o parte, mai mult din curiozitate decât din frică. Li se părea că era doar o fată liniștită și slabă, care încerca să pară curajoasă. Nimeni nu își imagina că în spatele acelei calmuri se ascundea altceva și că foarte curând aveau să regrete totul 😱😨
După câteva minute, toți erau deja în sala de antrenament. O încăpere spațioasă, lumină rece, sunet de pași și comenzi scurte. Totul ca de obicei.
Băieții încă vorbeau între ei, aruncând priviri spre nou-venită și zâmbind batjocoritor.
Dar apoi a intrat comandantul. Discuțiile s-au oprit imediat.
S-a așezat în fața formației, i-a privit pe toți și a spus scurt:
— Atenție. Astăzi aveți un nou căpitan.
Un murmur ușor a trecut prin sală. Comandantul a făcut un pas în lateral.
— Faceți cunoștință.
Și în acel moment ea a ieșit în față. Aceeași fată din vestiar.
Pentru o secundă, sala a rămas în tăcere. Băieții se uitau la ea fără să înțeleagă ce se întâmplă. Zâmbetele au dispărut. Unii s-au încruntat, alții și-au coborât privirea.
Ea i-a privit încet pe toți. Pe aceiași care râseseră de ea cu câteva minute înainte.
Pe fața ei a apărut un zâmbet ușor, abia vizibil.
— Ei bine — a spus calm, făcând un pas înainte — ați văzut acum de ce sunt capabilă?
Nimeni nu a răspuns.
A mers de-a lungul formației, oprindu-se în fața fiecăruia, ca și cum le-ar fi memorat fețele.
— De acum înainte, eu vă voi antrena — a continuat, acum mai dur. — Și credeți-mă, foarte curând o să mă rugați să mă opresc.
S-a oprit și s-a uitat direct la cei trei care îi blocaseră drumul în vestiar.
— Dar nu mă voi opri.
Din nou s-a lăsat liniștea în sală. Și abia atunci au început să înțeleagă cu cine au avut de-a face. Dar era deja prea târziu.
