După moartea tinerei regine, întregul palat a fost cuprins de doliu, iar trupul ei, împodobit cu bijuterii din aur, a fost lăsat în templu până în zori, sub paza celor mai buni războinici ai regatului… însă dimineața, când preoții au deschis porțile templului, în interior îi aștepta o adevărată groază 😨
Ce s-a întâmplat în acea noapte în templu rămâne un mister 😳
După moartea tinerei regine, întregul palat imens a fost cufundat într-un doliu profund. Coridoarele lungi, unde cu o zi înainte răsunau muzica și râsetele, erau acum cufundate într-o tăcere apăsătoare. Slujitorii se mișcau aproape fără zgomot, oamenii evitau să se privească în ochi, iar pe lângă pereți ardeau sute de torțe, umplând palatul cu miros de ulei și fum.
Locuitorii regatului credeau că sufletul conducătorului nu părăsește imediat lumea celor vii după moarte. Potrivit unei tradiții străvechi, trupul reginei trebuia lăsat o noapte în templul sacru, pentru ca zeii să-i hotărască soarta în viața de apoi. Până în zori, nimeni nu avea voie să tulbure liniștea celei decedate.
Tânăra regină a fost îmbrăcată în haine roșii luxoase, împodobite cu aur și perle. Pe cap i-a fost pusă o coroană grea, iar la gât un colier dinastic străvechi, transmis din generație în generație. Fața ei părea liniștită, ca și cum ar fi dormit.
Târziu în seară, trupul a fost dus în templul principal al palatului.
Era o sală uriașă din piatră, cu coloane înalte, statui ale zeilor și un coridor lung care se pierdea în întuneric.
De-a lungul pereților au fost așezați cei mai buni războinici ai regatului.
Bărbați înalți, înarmați, purtând armuri aurii, stăteau nemișcați lângă coloane, cu sulițe și săbii. Chiar și dușmanii regatului se temeau de acești oameni, pentru că fiecare dintre ei fusese ales personal pentru a proteja conducătorii palatului.
Înainte de a închide ușile, marele preot s-a uitat încă o dată la războinici și a spus încet:
— Indiferent ce veți auzi în această noapte, ușile nu trebuie deschise.
Ușile grele de piatră s-au închis, iar templul a fost cuprins de întuneric și liniște totală.
Mai târziu, unii slujitori au jurat că au auzit sunete ciudate în timpul nopții din interior. Dar nimeni nu a îndrăznit să intre.
Când a venit dimineața, preoții, slujitorii, garda palatului și însuși conducătorul s-au adunat în fața templului. Marele preot a ordonat deschiderea ușilor pentru ultimul ritual de despărțire.
Dar după doar câteva secunde, templul s-a umplut de țipete de groază. În interior îi aștepta… 😳 Continuarea acestei povești se află în primul comentariu 👇
Regina zăcea în continuare în centrul sălii, cu ochii închiși și o expresie liniștită. Bijuteriile ei aurii străluceau în lumina torțelor, de parcă în timpul nopții nu s-ar fi întâmplat nimic.
Dar toți războinicii care rămăseseră să păzească templul nu mai erau în viață.
Unii zăceau lângă coloane, alții chiar lângă uși, cu armele în mâini. Nu existau răni, sânge sau urme de luptă pe corpurile lor. Părea că moartea îi lovise pe toți în același timp.
În palat au început imediat șoapte despre un blestem.
Unii erau convinși că zeii i-au luat pe gardieni împreună cu regina, pentru ca ea să nu fie singură în viața de apoi. Alții spuneau că preoții i-au condamnat în mod deliberat la moarte, ca parte a unui ritual secret antic.
Dar mulți ani mai târziu au apărut teorii complet diferite.
Unii oameni de știință au presupus că, în acea noapte, în templul închis, pur și simplu s-a terminat oxigenul. Sala uriașă era aproape neventilată, torțele au ars până dimineața, iar ușile grele erau sigilate ermetic. Poate că războinicii nici măcar nu au realizat că încep să se sufoce.
Un singur detaliu continuă să-i sperie pe oameni până astăzi.
De ce niciunul dintre bărbații înarmați nu a încercat să deschidă ușile și să se salveze?
Și ce s-a întâmplat cu adevărat în templu în acea noapte nu va ști nimeni niciodată.
Toate evenimentele acestei povești nu sunt fapte istorice. Este doar un produs al imaginației noastre și o ficțiune artistică.
