„100.000 DE EURO PENTRU CEL CARE REUȘEȘTE SĂ ÎMBLÂNZĂ ACEST TAUR!” — a strigat tare proprietarul bogat al pământului, ridicând plicul cu bani deasupra capului… Toți bărbații din mulțime s-au dat imediat înapoi, până când pe arenă a ieșit un băiat de 15 ani — iar ceea ce s-a întâmplat după aceea a fost ceva la care nimeni nu se aștepta 😳😳
Praf plutea în aer, soarele bătea direct în ochi, iar în tribune se adunaseră sute de oameni. Toți veniseră la festival — muzică, mâncare, râsete… dar acum nimeni nu mai râdea.
Dincolo de porți era el. Taurul numit Demon.
Negru, uriaș, aproape nouă sute de kilograme. Coarnele îi erau curbate înainte, ca niște cuțite tocite. Lovea pământul cu copitele și respira greu, ca și cum își căuta pe cine să-și reverse furia.
În ultima lună trimisese deja trei persoane la spital. Unul a scăpat cu un braț rupt. Al doilea și-a pierdut două coaste. Al treilea a fost inconștient patru zile, iar când s-a trezit, nu își mai amintea nici măcar numele.
Nimeni nu voia să fie următorul.
Proprietarul, cunoscut în zonă ca Don Mateo, cumpărase acest taur în urmă cu trei ani. Trebuia să fie un animal de reproducere obișnuit, dar de la început ceva a mers prost. Taurul nu era rănit și nici bolnav. Pur și simplu era furios. Mereu.
Don Mateo a încercat totul. A adus antrenori, a chemat veterinari și chiar a plătit un bărbat din Portugalia care susținea că poate calma orice animal. Acesta nu a rezistat nici cincisprezece secunde în țarc.
După aceea, Don Mateo a încetat să mai încerce să-l „repare” și doar a întărit gardul. Iar acum a decis să facă un spectacol.
Stătea pe o platformă de lemn, ținea în mână un plic gros și privea mulțimea cu un zâmbet ușor.
— O sută de mii de euro pentru cel care îl face să asculte.
Mulțimea a început să murmure. Câțiva bărbați au făcut un pas înainte, dar când porțile au început să se deschidă și taurul a ieșit încet pe arenă, toți s-au dat imediat înapoi.
Mergea greu, sigur, cu capul plecat. Mușchii îi mișcau pielea, iar copitele lăsau urme adânci în pământul uscat.
Nimeni nu se mișca. Exact atunci a ieșit un băiat în față.
Nu avea mai mult de cincisprezece ani. Slab, în haine vechi, desculț. Părea că nu venise pentru spectacol, ci doar trecea întâmplător pe acolo.
Oamenii au început să râdă.
— Luați-l de aici!
— Nici măcar nu ajunge la poartă!
Dar băiatul nu asculta. Mergea calm înainte. Don Mateo a încruntat sprâncenele.
— Măcar înțelegi ce faci? — a strigat el.
Băiatul s-a oprit o clipă, dar nu s-a întors.
— Da — a răspuns încet.
Și a continuat să meargă. Când distanța dintre el și taur a devenit foarte mică, în tribune s-a lăsat o liniște atât de adâncă încât se auzea vântul ridicând praful de pe pământ. Taurul a ridicat brusc capul. L-a văzut pe băiat. A fornăit. Și a pornit în fugă.
Cineva a țipat. Oamenii s-au ridicat în picioare.
Iar ceea ce s-a întâmplat după aceea a lăsat întreaga mulțime în stare de șoc 😱😳 Continuarea acestei povești interesante se găsește în primul comentariu 👇
Dar băiatul nu a fugit. A rămas pur și simplu nemișcat.
În ultima clipă, când părea că impactul era inevitabil, a făcut un pas înainte… și a ridicat mâna.
Nu brusc. Nu speriat. Încet.
Taurul a încetinit brusc. Încă un pas… încă unul…
Și s-a oprit chiar în fața lui. Mulțimea a încremenit.
Băiatul a făcut încă un pas și i-a atins fruntea. Taurul a expirat greu… și și-a plecat capul. În tribune nimeni nu putea să creadă ce vede.
Don Mateo a coborât de pe platformă și s-a apropiat. Privea scena fără să clipească.
— Cum ai făcut asta?.. — a întrebat el.
Băiatul a mângâiat capul taurului și abia apoi și-a ridicat privirea.
— Nu e rău — a spus calm — doar îi este frică.
Don Mateo a încruntat sprâncenele.
— De ce i-ar fi frică?
Băiatul a tăcut o secundă.
— De voi — a răspuns încet.
Mulțimea a început din nou să murmure.
— Spui prostii — a spus rece Don Mateo — taurul ăsta a omorât aproape oameni.
Băiatul a clătinat din cap.
— L-ați luat de lângă mama lui prea devreme. A fost mereu singur. L-ați lovit când nu asculta. L-ați făcut așa.
Aceste cuvinte au rămas suspendate în aer. Nimeni nu spunea nimic. Don Mateo a strâns plicul în mână.
— De unde știi asta?
Băiatul s-a uitat la taur. Apoi din nou la el.
— Pentru că am văzut cum l-ați luat.
Don Mateo a devenit palid.
— Când?
Băiatul a făcut un pas înapoi, păstrând mâna pe capul taurului.
— Acum trei ani — a spus calm.
— Era ferma tatălui meu.
Tăcerea a devenit apăsătoare.
— Ați spus atunci că nu valorează nimic… — a continuat băiatul — și totuși l-ați luat aproape gratis.
Taurul a fornăit încet, ca și cum ar fi recunoscut vocea.
— Tatăl meu a murit un an mai târziu — a adăugat băiatul — iar el… a rămas aici.
Nimeni nu se mișca.
Don Mateo a lăsat încet plicul în jos.
— Și ce vrei acum? — a întrebat cu o voce complet schimbată.
Băiatul s-a uitat la taur. L-a mângâiat din nou. Și a spus calm:
— Nu am venit după bani.
A făcut o pauză.
— Am venit să-l iau acasă.
Și în acel moment a devenit clar de ce cel mai periculos taur din provincie, pentru prima dată… a stat pur și simplu liniștit…
